Mi-as dori sa cititi pana la sfarsit !
Tot circula in spatiul virtual un articol scris de un roman care povesteste despre profesia de medic.
Despre cata scoala a facut si de ce a trebuit el sa emigreze.
La o prima lectura asa, de duminica pare usor lacrimogen. Daca insa privim mai in detaliu, mie nu mi se mai pare deloc lacrimogen, dinpotriva.
Hai sa analizez, era sa scriu analizam !
" Vreau sa explic de ce am plecat din Romania.
Am intrat la facultate la UMF Carol Davila in 1998. N-am sa irosesc atentia cititorului cu anecdota din spatele aventurii mele de licean. In primavara respectiva Cristina Daia, diriginta mea draga si una dintre profesoarele mele de suflet a fost diagnosticata cu cancer de san. A refuzat sa faca vreo incercare de-a se trata. A stat langa mine: "tu trebuie sa ajungi doctor, Gabi". Asa mi-a zis."
A intrat intr-o facultate, fie ea si de medicina, ok, multi ca mine am intrat intr-una de inginerie, fara sa ne recomande o diriginta care era pe moarte, nu vad nimic spectaculos in asta. Nu vad nimic spectaculos nici in faptul ca dupa ce a intrat la facultate a murit. Si profesorul meu de spaniola a murit in timpul ciclului gimnazial, ca fuma in draci. Mai avea si o vorba de duh. "Invata dragutza, ca altfel pana la 25 de ani la dolce vita, dupa 25 o duci ca vita" Vorba oarecum adevarata pe vremea comunismului, acum, e invers. Deci profu' meu de spaniola mai subtil decat diriginta domnului doctor.
Apoi spune ca :
" Ar fi ieftin sa zic ca am facut facultatea in memoria ei. Dar m-a urmarit prin ani. M-a urmarit cand doctorul Lascu, la vremea aia sef de lucrari la Catedra de Anatomie, m-a acostat intr-o joi sa ma intrebe daca stiu sa lucrez pe calculator. Obisnuit cu filosofia Cristinei Daia am raspuns, clar, da. Nu mi-a fost niciodata rusine de munca. Si am muncit. Am muncit 3 ani in Catedra de Anatomie a UMF Carol Davila ca preparator."
Zice ca in timp ce a fost student a muncit la Catedra de Anatomie sau dupa ce a terminat studiile de fapt, ca nu avea cum sa fie preparator. Ok, in firescul vietii pe care si-a ales-o la un moment dat.
Eu am inceput sa muncesc din anul 3 de facultate, ca agent de vanzari, nici mie nu mi-a fosst rusine de munca, deci orice individ mediu a facut asta. Ca atare nici asta nu e o "realizare"
Mai departe:
" Am fost bursier in toti anii de facultate. In primul an am terminat cu 9.90. Ironic sunt mai multi oameni care isi aduc aminte de mine decat imi aduc eu aminte de ei. E posibil ca memoria nu ma ajuta foarte mult. Am tocit-o foarte mult in anii aia. Am invatat, calculat la sfarsitul facultatii, vreo patru metri cubi de cursuri. Pagina cu pagina."
Si eu, ca orice om mediu am fost bursier si multi colegi ai mei, care apoi au fost preparatori, nici aici nimic spectaculos.
Mai departe :
" Am batut spitalele Bucurestiului. Am pierdut nopti fara numar si in anul VI de facultate aveam 68 de kilograme. Un an mai tarziu, dupa absolvire, aveam 86 de kilograme. In facultate fumam mult. La anatomie, cand disecam pentru studenti, tocam repede un pachet. Puneam pudra de talc intr-o masca de chirurgie ca sa ia mirosul acru, toxic, de formaldehida.
Mancam la cadavru. Râdeam la cadavru. Intre halatele albe ne simteam complici. Stiam ca noi, medicinistii, incepem primii anul si terminam ultimii. Cand ASE-ul pleca la mare noi inca mai dadeam o luna de examene. Si multe examene au mai fost."
Si eu, ca si altii care munceam in timpul facultatii "la stat, la zi" am batut mii de km, e drept nu fumam pe atunci, nu cred ca e un minus. Cand ASE-ul pleca la mare si medicinistii invatau, eu alergam in lungul si latul Romaniei sa vand. Oarecum minus eu, ca desi ei aveau vacanta, eu nu. Mai mult de atat, pe biletele gratuite pe care le aveam datorita bursei, se duceau colegi de-ai mei la mare, ca eu aveam treaba, munceam, asa cum bine zice domnul doctor, nu e o rusine.
Aia cu spagile la examen nu vreau sa o comentez. Am numai o amintire celebra, stransesem si noi bani si luasem niste bomboane fondante unei doamne profesor, asta era spaga noastra. Un coleg care a picat primul, a luat bomboanele si a iesit din amfiteatru. Ne-a generat un mare avantaj :)
Deci noi nu dadeam spaga indiferent de ce isi doreau profesorii, doar studentii straini o faceau, dar eu nu ma incadram in acea tagma. Asadeci si aici minus eu!
Vorbeste apoi de lucrarea de diploma la un anumit profesor, mie total necunoscut. Dar sunt convins ca ssi lui ii este necunoscut profesorul meu la care mi-am luat lucrarea de diploma, asa ca pana aici egal.
Despre note, fara sa va atasez copiile dupa examenul de licenta, sunt pe acolo si eu, deci iar egal.
Mai putini egali suntem la faptul ca el s-a dus afara pe la cursuri, pe banii Romaniei, ai statului, adica ai nostrii. Eu nu, eu vindeam pe meleagurile patriei. Asadeci minus eu.
Ce bine ca s-a intors, ca avea sa mai treaca pri niste examene si niscai practica. Bravo, eu dupa ce mi-am luat licenta ca deobicei vindeam.
Apoi vine sa ne spuna ce handicapati sunt cei din Romania ca nu aveau specializarea pe care el o incepuse in Canada. Drept este ca nu vandusem atat de mult ca din taxele si impozitele care le plateam sa se realizeze inca acea specializare. Minus eu.
Deodata incepe subiectul "mici atentii". Domnul doctor se descurca asa pe langa lege si un buchet de trandafiri si o punga, rezolva subiectul, desigur in dorinta sa superba de a avea grija de pacientul roman.
Apoi si-a mai "facut mana" pe niste pacienti romani si ca a fosst minunat. sic.
Ne zice apoi de tatal sau, care a avut diverse subiecte medicale si cum prin contextul situatiei a fost operat de un medic. Firesc zicem. Si tata a murit ca nu am reussit sa il opereze vre-o somitate, trist, dar adevarat, iar MINUS eu.
Exista mai multa vorbarie, iar asistentele si eu le consider bune pe unele dintre ele, dar mai ales pe blonde, deci EGAL - oarecum, ca eu nu dadeam sstangaci cei 10 lei, ci cu profesionalism, ca eram invatat din repetarea gestului, cum avem sa vedem mai tarziu domnul doctor era stangaci, intrucat stia numai adunarea, scaderea era pt altcineva, eu de exemplu, iar minus eu.
Alucrat apoi intr-un spital, platit de noi toti, eu vindeam, platit de mine, MINUS eu.
Muncea mult ca erau putini, eu conduceam mult, ca eram singur, vara iarna, vanzarile nu au limita, ca doar eu ma plateam singur si cu cat vindeam mai mult cu atat castigam mai mult, acel mult e asa de discutabil...so....minusul, ca mai mereu, la mine.
Apoi vine partea interesanta, PRIMEA SPAGA, hai sa ii zicem atentie, dar tot spaga este. De la cine primea spaga ? De la niste disperati ca si mine la un moment dat, cand tabloul pierderii unui parinte este groaznic si nu conteaza cate nopti muncisem, cati kilometrii acoperisem, ca nu mancassem decat intr-o benzinarie si ca dormisem in masina peste noapte, trebuia sa dau SPAGA sa traiasca TATA.
Ba mai mult se si incadreaza intr-un mercurial de preturi, cu departajari amuzante nesimtiti si altii :)
Rusinea totusi e un concept oarecare, ca doar nu era sa ia spaga, ii era rusine sa dea :)
" Mi-a fost rusine de asistenta aia cand tata era internat in spital, de ochii ei incercanati si de tenul ei pergamentos, de mainile ei bune si de calmul ei incredibil in timp ce tata gemea sub acul ei cand nu-i mai ramasesera cai venoase patente. Mi-a fost rusine sa zic "Stii ce? Eu sunt doctor, deci nu cumva sa ceri."
Da pana la urma s-a convins ca nici restul nu sunt altfel decat el....
Apoi ne explica cum empatiza el cu pacientul, care ii daduse spaga, dar a avut noroc cu halatul alb :) platit tot de noi.
Mai departe ne spune cum vorbeau despre profesia lor, adica despre ce pacienti au avut, despre ce sufera si tot asa...ca si mine, care vorbeam cu prietenii mei despre clienti, despre piata, despre cum statul ia prea multe taxe si ca o sa ne ducem dracului.
Partea care m-a scos din minti e partea cu halatul patat de sange, ca era sangele nostru pe halatele lor. Asta trebuia sa ma dea pe spate ? Si praful "nostru" era pe baxurile de bere sau draq stie ce mai caram eu, pentru asta eram platit.
Pana la urma a ajuns la concluzia ca trebuie sa emigreze, ca sunt scumpe cartile si tot asa.
Hai sa va spun si opinia mea despre acest gen de scrieri, ca nu imi permit sa spun despre om, nu il cunosc.
Printre toate profesiile care exista acum in lume, niciuna nu e mai nobila decat alta. Munca e sfanta.
Ca intr-adevar medicii opereaza cu moartea, e drept, dar la ei e deces, nu e moarte, decat in cazul rudelor lor, la noi asa se numeste DECES.
De ce trebuie sa consideram ca ei sunt dincolo de noi ? Ca suntem sensibili la sange sau la deces ?
De ce in cazul lor e ok sa ia spaga si in cazul meu nu este, doar ca am facut alta facultate?
Sa stam stramb si sa judecam drept. Inginerii au facut toata aparatura cu ajutorul careia domnul doctor salveaza unele vieti, hai sa le dam spaga, ca nu sunt suficient platiti. Cine se baga ?
Ce ar face domnul doctor fara toata tehnologia de care dispune, pe banii nostrii si chiar si asa tot o mai dau in bara. Ca deh, medicina.....ma lesi ! Da sfanta SPAGA ?
Ce ar face domnul doctor fara medicamente, fara masina in care plange, fara asfaltul pe care merge, fara spitalul in care activeaza, fara televizorul la care se uita si fara computerul la care tasteaza ineptii ?
Ar reveni la stadiu de felcer !!
Care e diferenta dintre felcer si medic ? Simplu, medicul are scoala, felcerul e "oral".
BUN, scoala, cine i-a platit scoala domnului medic ? Pai noi, Romania, ce a facut el ? A luat o vreme spaga si s-a carat pe meleaguri mai bune.
L-a durut in spate ca scoala i-am platit-o noi ca si societate si se duce sa ii "repare" pe altii , care de acum il platesc. Pe noi cei care i-am platit o copilarie sigura, o scoala generala, o scoala gimnaziala, un liceu, o facultate, ne IGNORA, alt minus la mine.
ASA CA SA NE LASE !!!! eventual sa trimita niste bani intr-un cont al unei case de copii, dar el nu da, doar IA !
Scuze daca nu am fost atat de "poetic" precum domnul doctor, dar....sunt inginer si asa abia m-am abtinut sa nu fac un desen si sa insir niste formule. Ca sa dau impresia ca am ochii inteligenti.
Tot circula in spatiul virtual un articol scris de un roman care povesteste despre profesia de medic.
Despre cata scoala a facut si de ce a trebuit el sa emigreze.
La o prima lectura asa, de duminica pare usor lacrimogen. Daca insa privim mai in detaliu, mie nu mi se mai pare deloc lacrimogen, dinpotriva.
Hai sa analizez, era sa scriu analizam !
" Vreau sa explic de ce am plecat din Romania.
Am intrat la facultate la UMF Carol Davila in 1998. N-am sa irosesc atentia cititorului cu anecdota din spatele aventurii mele de licean. In primavara respectiva Cristina Daia, diriginta mea draga si una dintre profesoarele mele de suflet a fost diagnosticata cu cancer de san. A refuzat sa faca vreo incercare de-a se trata. A stat langa mine: "tu trebuie sa ajungi doctor, Gabi". Asa mi-a zis."
A intrat intr-o facultate, fie ea si de medicina, ok, multi ca mine am intrat intr-una de inginerie, fara sa ne recomande o diriginta care era pe moarte, nu vad nimic spectaculos in asta. Nu vad nimic spectaculos nici in faptul ca dupa ce a intrat la facultate a murit. Si profesorul meu de spaniola a murit in timpul ciclului gimnazial, ca fuma in draci. Mai avea si o vorba de duh. "Invata dragutza, ca altfel pana la 25 de ani la dolce vita, dupa 25 o duci ca vita" Vorba oarecum adevarata pe vremea comunismului, acum, e invers. Deci profu' meu de spaniola mai subtil decat diriginta domnului doctor.
Apoi spune ca :
" Ar fi ieftin sa zic ca am facut facultatea in memoria ei. Dar m-a urmarit prin ani. M-a urmarit cand doctorul Lascu, la vremea aia sef de lucrari la Catedra de Anatomie, m-a acostat intr-o joi sa ma intrebe daca stiu sa lucrez pe calculator. Obisnuit cu filosofia Cristinei Daia am raspuns, clar, da. Nu mi-a fost niciodata rusine de munca. Si am muncit. Am muncit 3 ani in Catedra de Anatomie a UMF Carol Davila ca preparator."
Zice ca in timp ce a fost student a muncit la Catedra de Anatomie sau dupa ce a terminat studiile de fapt, ca nu avea cum sa fie preparator. Ok, in firescul vietii pe care si-a ales-o la un moment dat.
Eu am inceput sa muncesc din anul 3 de facultate, ca agent de vanzari, nici mie nu mi-a fosst rusine de munca, deci orice individ mediu a facut asta. Ca atare nici asta nu e o "realizare"
Mai departe:
" Am fost bursier in toti anii de facultate. In primul an am terminat cu 9.90. Ironic sunt mai multi oameni care isi aduc aminte de mine decat imi aduc eu aminte de ei. E posibil ca memoria nu ma ajuta foarte mult. Am tocit-o foarte mult in anii aia. Am invatat, calculat la sfarsitul facultatii, vreo patru metri cubi de cursuri. Pagina cu pagina."
Si eu, ca orice om mediu am fost bursier si multi colegi ai mei, care apoi au fost preparatori, nici aici nimic spectaculos.
Mai departe :
" Am batut spitalele Bucurestiului. Am pierdut nopti fara numar si in anul VI de facultate aveam 68 de kilograme. Un an mai tarziu, dupa absolvire, aveam 86 de kilograme. In facultate fumam mult. La anatomie, cand disecam pentru studenti, tocam repede un pachet. Puneam pudra de talc intr-o masca de chirurgie ca sa ia mirosul acru, toxic, de formaldehida.
Mancam la cadavru. Râdeam la cadavru. Intre halatele albe ne simteam complici. Stiam ca noi, medicinistii, incepem primii anul si terminam ultimii. Cand ASE-ul pleca la mare noi inca mai dadeam o luna de examene. Si multe examene au mai fost."
Si eu, ca si altii care munceam in timpul facultatii "la stat, la zi" am batut mii de km, e drept nu fumam pe atunci, nu cred ca e un minus. Cand ASE-ul pleca la mare si medicinistii invatau, eu alergam in lungul si latul Romaniei sa vand. Oarecum minus eu, ca desi ei aveau vacanta, eu nu. Mai mult de atat, pe biletele gratuite pe care le aveam datorita bursei, se duceau colegi de-ai mei la mare, ca eu aveam treaba, munceam, asa cum bine zice domnul doctor, nu e o rusine.
Aia cu spagile la examen nu vreau sa o comentez. Am numai o amintire celebra, stransesem si noi bani si luasem niste bomboane fondante unei doamne profesor, asta era spaga noastra. Un coleg care a picat primul, a luat bomboanele si a iesit din amfiteatru. Ne-a generat un mare avantaj :)
Deci noi nu dadeam spaga indiferent de ce isi doreau profesorii, doar studentii straini o faceau, dar eu nu ma incadram in acea tagma. Asadeci si aici minus eu!
Vorbeste apoi de lucrarea de diploma la un anumit profesor, mie total necunoscut. Dar sunt convins ca ssi lui ii este necunoscut profesorul meu la care mi-am luat lucrarea de diploma, asa ca pana aici egal.
Despre note, fara sa va atasez copiile dupa examenul de licenta, sunt pe acolo si eu, deci iar egal.
Mai putini egali suntem la faptul ca el s-a dus afara pe la cursuri, pe banii Romaniei, ai statului, adica ai nostrii. Eu nu, eu vindeam pe meleagurile patriei. Asadeci minus eu.
Ce bine ca s-a intors, ca avea sa mai treaca pri niste examene si niscai practica. Bravo, eu dupa ce mi-am luat licenta ca deobicei vindeam.
Apoi vine sa ne spuna ce handicapati sunt cei din Romania ca nu aveau specializarea pe care el o incepuse in Canada. Drept este ca nu vandusem atat de mult ca din taxele si impozitele care le plateam sa se realizeze inca acea specializare. Minus eu.
Deodata incepe subiectul "mici atentii". Domnul doctor se descurca asa pe langa lege si un buchet de trandafiri si o punga, rezolva subiectul, desigur in dorinta sa superba de a avea grija de pacientul roman.
Apoi si-a mai "facut mana" pe niste pacienti romani si ca a fosst minunat. sic.
Ne zice apoi de tatal sau, care a avut diverse subiecte medicale si cum prin contextul situatiei a fost operat de un medic. Firesc zicem. Si tata a murit ca nu am reussit sa il opereze vre-o somitate, trist, dar adevarat, iar MINUS eu.
Exista mai multa vorbarie, iar asistentele si eu le consider bune pe unele dintre ele, dar mai ales pe blonde, deci EGAL - oarecum, ca eu nu dadeam sstangaci cei 10 lei, ci cu profesionalism, ca eram invatat din repetarea gestului, cum avem sa vedem mai tarziu domnul doctor era stangaci, intrucat stia numai adunarea, scaderea era pt altcineva, eu de exemplu, iar minus eu.
Alucrat apoi intr-un spital, platit de noi toti, eu vindeam, platit de mine, MINUS eu.
Muncea mult ca erau putini, eu conduceam mult, ca eram singur, vara iarna, vanzarile nu au limita, ca doar eu ma plateam singur si cu cat vindeam mai mult cu atat castigam mai mult, acel mult e asa de discutabil...so....minusul, ca mai mereu, la mine.
Apoi vine partea interesanta, PRIMEA SPAGA, hai sa ii zicem atentie, dar tot spaga este. De la cine primea spaga ? De la niste disperati ca si mine la un moment dat, cand tabloul pierderii unui parinte este groaznic si nu conteaza cate nopti muncisem, cati kilometrii acoperisem, ca nu mancassem decat intr-o benzinarie si ca dormisem in masina peste noapte, trebuia sa dau SPAGA sa traiasca TATA.
Ba mai mult se si incadreaza intr-un mercurial de preturi, cu departajari amuzante nesimtiti si altii :)
Rusinea totusi e un concept oarecare, ca doar nu era sa ia spaga, ii era rusine sa dea :)
" Mi-a fost rusine de asistenta aia cand tata era internat in spital, de ochii ei incercanati si de tenul ei pergamentos, de mainile ei bune si de calmul ei incredibil in timp ce tata gemea sub acul ei cand nu-i mai ramasesera cai venoase patente. Mi-a fost rusine sa zic "Stii ce? Eu sunt doctor, deci nu cumva sa ceri."
Da pana la urma s-a convins ca nici restul nu sunt altfel decat el....
Apoi ne explica cum empatiza el cu pacientul, care ii daduse spaga, dar a avut noroc cu halatul alb :) platit tot de noi.
Mai departe ne spune cum vorbeau despre profesia lor, adica despre ce pacienti au avut, despre ce sufera si tot asa...ca si mine, care vorbeam cu prietenii mei despre clienti, despre piata, despre cum statul ia prea multe taxe si ca o sa ne ducem dracului.
Partea care m-a scos din minti e partea cu halatul patat de sange, ca era sangele nostru pe halatele lor. Asta trebuia sa ma dea pe spate ? Si praful "nostru" era pe baxurile de bere sau draq stie ce mai caram eu, pentru asta eram platit.
Pana la urma a ajuns la concluzia ca trebuie sa emigreze, ca sunt scumpe cartile si tot asa.
Hai sa va spun si opinia mea despre acest gen de scrieri, ca nu imi permit sa spun despre om, nu il cunosc.
Printre toate profesiile care exista acum in lume, niciuna nu e mai nobila decat alta. Munca e sfanta.
Ca intr-adevar medicii opereaza cu moartea, e drept, dar la ei e deces, nu e moarte, decat in cazul rudelor lor, la noi asa se numeste DECES.
De ce trebuie sa consideram ca ei sunt dincolo de noi ? Ca suntem sensibili la sange sau la deces ?
De ce in cazul lor e ok sa ia spaga si in cazul meu nu este, doar ca am facut alta facultate?
Sa stam stramb si sa judecam drept. Inginerii au facut toata aparatura cu ajutorul careia domnul doctor salveaza unele vieti, hai sa le dam spaga, ca nu sunt suficient platiti. Cine se baga ?
Ce ar face domnul doctor fara toata tehnologia de care dispune, pe banii nostrii si chiar si asa tot o mai dau in bara. Ca deh, medicina.....ma lesi ! Da sfanta SPAGA ?
Ce ar face domnul doctor fara medicamente, fara masina in care plange, fara asfaltul pe care merge, fara spitalul in care activeaza, fara televizorul la care se uita si fara computerul la care tasteaza ineptii ?
Ar reveni la stadiu de felcer !!
Care e diferenta dintre felcer si medic ? Simplu, medicul are scoala, felcerul e "oral".
BUN, scoala, cine i-a platit scoala domnului medic ? Pai noi, Romania, ce a facut el ? A luat o vreme spaga si s-a carat pe meleaguri mai bune.
L-a durut in spate ca scoala i-am platit-o noi ca si societate si se duce sa ii "repare" pe altii , care de acum il platesc. Pe noi cei care i-am platit o copilarie sigura, o scoala generala, o scoala gimnaziala, un liceu, o facultate, ne IGNORA, alt minus la mine.
ASA CA SA NE LASE !!!! eventual sa trimita niste bani intr-un cont al unei case de copii, dar el nu da, doar IA !
Scuze daca nu am fost atat de "poetic" precum domnul doctor, dar....sunt inginer si asa abia m-am abtinut sa nu fac un desen si sa insir niste formule. Ca sa dau impresia ca am ochii inteligenti.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu